CUM NE PETRECEAM ZIUA DE 23 AUGUST INAINTE DE '89?

Pana i-am ucis pe Ceausesti, intr-o sfanta zi de Craciun, 23 august a fost ziua nationala a tarii si era marcata prin manifestari de strada in toate orasele, muncitorii, pionierii si soimii patriei fiind scosi la marile defilari.
Se regizau adevarate spectacole, in cinstea conducatorilor de stat, niste grandomani, care sufereau de "cultul personalitatii" si carora le placea sa le fie inchinate cantecele si poeziile patriotice, scrise la comanda, de poetii pupi-n-curisti. Mii de oameni pregateau grandioasele spectacole saptamani intregi. Flori, esarfe si stegulete tricolore fluturau in aer, palme aplaudau, in timp ce gurile ii slaveau pe mult prea iubitii conducatori, toate intr-un ritm impus, bine controlat si ultra exersat.

Imi amintesc ca ne luau pe sus de la scoala, ca sa repetam pentru spectacol, in fata Casei Tineretului din oras. Am facut cu totii un gigant porumbel alb, cu trupurile noastre si cu esarfe albe pe care trebuia sa le fluturam neobositi. Printre noi se aflau persoane care tineau porumbei adevarati in maini, care trebuia sa fie eliberati la un semn prestabilit. Totul functiona dupa un program foarte bine pus la punct si nu aveai voie sa gresesti. De lipsit nici nu putea fi vorba, decat daca erai bolnav si medicul confirma lucrul acesta.

Era groaznic! Parca eram niste robotei programati sa performam intr-un penibil si gigantic circ, in timp ce doi mari idioti si altii care ii idolatrizau ori care le erau aproape, se holbau la noi plictisiti, schitand din cand in cand cate un zambet pentru fotografii...

Cata tristete, cate lacrimi, cata nemultumire va fi fost in sufletelor romanilor adevarati, pe parcursul pregatirii acelor spectacole si pe durata lor, nimeni nu va sti.

Un lucru este cert insa: acum suntem liberi si 23 august de atunci nu ne va mai teroriza niciodata!

http://www.youtube.com/watch?v=wayi9HlVhgQ

Trei veşti foarte proaste din Grecia - Autor: ILIE SERBANESCU, 16 august 2011

Am citit acest articol interesant, pe blogul Parintelui Mihail -
http://blog.patermihail.ro/arhive/1723

"În mod firesc, românii se interesează de ceea ce se întâmplă în Grecia în măsura în care vor să întrezărească ceea ce li s-ar putea întâmpla lor înşile. Oficial, li se spune că cele două cazuri nu sunt comparabile. România are o datorie publică mult mai mică (vreo 40% din PIB, faţă de 150% din PIB în Grecia) şi, în plus, a şi declan­şat din timp ajustări, luând-o înaintea multor altor ţări europene prin programele de austeritate deja derulate.



Ce nu se spune oficial este că împrumuturile uriaşe antamate în cazul Greciei n-au fost pentru salvarea cumva a acestei ţări, ci a pielii şi profiturilor capitalurilor străine cu expunere pe Grecia, îndeosebi ale băncilor franceze şi germane, şi că miza extraordinară în cazul Greciei nu era nici măcar soarta euro, ci păstrarea mecanismului de subordonare a capitalismului ca sistem de către componenta cea mai agresivă şi cea mai puţin meritorie a acestuia, cea financiar-bancară. Dacă nu se vota programul de austeritate şi Grecia intra în încetare de plăţi externe, o breşă majoră se crea în acest mecanism şi rânduielile actuale nu mai puteau rămâne aceleaşi. Practic, se stabilea o masă credală cu toţi creditorii Greciei şi aceştia îşi fixau ei înşişi cine şi cât să mai recupereze. Dar, evident, din ceea ce mai era de recuperat! Fiecare dintre creditori urma să înregistreze o anumită pierdere, în virtutea riscului asumat ca investitori. Votându-se programul de austeritate, mecanismul va continua să funcţioneze ca şi până acum: creditori publici (guverne şi instituţii precum FMI sau Comisia Europeană) angajează bani publici pe care îi pun, printr-un împrumut, la dispoziţia Greciei pentru ca aceasta să plătească investitorii financiari privaţi, urmând ca apoi, în timp, Grecia să ramburseze către statele şi instituţiile creditoare împrumutul contractat. Rambursări, evident, din strângerea curelei proprii, garant fiind programul de austeritate. Dacă se de­clara în încetare de plăţi, Grecia plă­tea ce era de plătit! Preluând îm­pru­mutul, va plăti de cel puţin trei-patru ori mai mult, căci se includ acoperirea integrală a investitorilor financiar-bancari privaţi şi costul remunerării creditorilor publici occidentali.

Veştile proaste pentru români sunt trei. Prima este că acest meca­nism operează deja în cazul României şi încă înaintea Greciei! Prin acordul cu FMI, statul român a fost obligat să se împrumute masiv de la FMI şi UE, dar numai în parte pentru rezolvarea problemelor de care era el responsabil, ci, în principal, pentru a aduce pe piaţă finanţare care s-o înlocuiască pe cea privată sistată în condiţiile crizei de către băncile străine din România. De peste doi ani, statul se îndatorează într-un ritm ameţitor spre întreţinerea indirectă a băncilor străine, care au ajuns astfel să prospere fără a mai credita economia reală. Băncile au prosperat, în timp ce economia a căzut şi statul a devenit mereu mai îndatorat, fără întoarcere.

A doua veste proastă este că România, înaintea Greciei, a fost ţara în care îndatorarea băgată pe gât sta­tului a fost pusă de la început la plată în cârca salariaţilor, pensionarilor şi contribuabililor, prin reduceri de câştiguri, amputări de programe sociale şi majorări de impozite! De aceea, în materie de programe de austeritate, România se află cu un an (sau cu ani) înaintea altor ţări europene, care, deocamdată, ţin ajustările în stand by la nivelul îndatorării publice.

A treia – şi probabil cea mai proastă – veste este că, întrucât motivul pentru care s-a procedat de la început la aruncarea austerităţii asupra populaţiei era că onor capitalul străin nu prea mai avea ce să ia din România, perspectivele sunt dramatice. Finanţarea Greciei va continua susţinut de către capitalul internaţional, pentru că Grecia mai are sector public propriu şi, bineînţeles, şi insule. România şi-a vândut deja toate principalele active, inclusiv resursele lăsate de Dumnezeu românilor. Pe ceea ce i-a mai rămas statului român străinii mai mult de 2-3 miliarde euro nu dau! Ceea ce este o picătură faţă de o datorie pu­blică deja de aproape 50 miliarde euro. Iar sufletul românii şi p-ăsta l-au vândut! Aşa că străinii vor bloca curând finanţarea României, căci nu mai au ce să ia de aici! Iar ceea ce este de plătit nu are din ce altceva să fie plătit decât din reducerea nivelului de trai!"

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/trei-vesti-foarte-proaste-din-grecia-587460.html

OBICEIURI DE SFANTA MARIA - www.crestinortodox.ro

Am preluat pentru voi un articol despre obiceiurile noastre intr-o sfanta zi de sarbatoare, de pe http://www.crestinortodox.ro/

LA MULTI ANI celor care isi serbeaza astazi ziua de nastere sau pe cea a numelui!


"Sfanta Maria Mare (Adormirea Maicii Domnului) este praznuita in fiecare an la 15 august. In dimineata acestei zile, femeile merg la biserica si impart struguri, prune si faguri de miere. Apoi, femeile merg in cimitir si tamaiaza mormintele rudelor.

Ciobanii coboara oile de la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale!), barbatii isi schimba palaria cu caciula, se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei.

De Sfanta Marie, fetele purtau o planta numita "navalnic", care avea puterea sa aduca petitori.

Daca in apropierea zilei Sfintei Marii infloreau trandafirii, era un semn ca toamna va fi lunga.

In sudul tarii se angajau pandarii la vii si se luau masuri de protectie magica a podgoriilor impotriva pasarilor.

De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului. In aceasta zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamna.

Perioada dintre cele doua Santamarii, Santamaria Mare (15 august) si Santamaria Mica (8 septembrie), era considerata perioada cea mai potrivita pentru semanaturile de toamna.

In aceasta zi erau adunate ultimele plante de leac.

In perioada postului Sfintei Marii fetele isi cos costume speciale, lucrate numai in alb, pentru pelerinajul din zilele de 14-15 septembrie la manastirile care poarta hramul Sfanta Maria (Ciosa, Nicula, Moisei, Manastirea Hodos Bodrog, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, Tismana, Rohia, Bixad, etc)".

Sursa: CrestinOrtodox.ro