N-am mai scris de ceva vreme...
Am avut multe pe cap, dar mai ales pe suflet. Tare as fi vrut sa-mi strig neputinta, dar nici macar de asta nu mi-a mai ars...
Am ajuns, din caza incompetentei unei pediatre renumite din oras, pentru o banala otita, intr-un spital de stat. Cucoana cu pricina, chemata acasa, s-a prezentat la noi, ca o floricica, fara un otoscop si, in urma unei consultatii empirice, prin palpare pe langa si pe sub urechi, in timp ce copilul, care avusese doua zile febra 40 (pe care am stapanit-o noi, parintii, cu antitermice si impachetari), urla de cand a vazut-o in prag, ne-a taxat, fara sa ne taie nicio chitanta, de 100 de lei. Consultul, mai mult verbal si tactil, nu a fost relevant, asa ca nici diagnosticul si nici tratamenul nu au fost corecte... Ghici ce a urmat? Urmatoarea seara am ajuns la urgente, pentru ca puiutul nostru, care nu manca de doua zile, a refuzat si alaptarea la san. Am trait clipe de cosmar si am privit neputinciosi cum copilul nostru a fost perfuzat si cum i se cautau vene pentru a i se administra un antibiotic tare, pe care am fost pusi sa-l cumparam! Tot noi am cumparat si seringile si glucoza! Saloanele spitalului municipal colcaiau de gandaci. Paturile erau ruginite, asternuturile ingalbenite si ingaurite... Instrumentarul vechi, scos si trantit in aceeasi tavita dupa fiecare consultatie... Medici si asistente care au uitat ca spalatul pe maini, cu apa si sapun, indeparteaza microbii... In a treia zi de tratament, o asistenta sefa, desprinsa parca din cartile lui Dickens, i-a schimbat trei branule, i-a spart trei vene, la maini si la picior, aducandu-ne in pragul unei tentative de omor, pentru ca mai aveam un pic si o strangeam de gat, ca nu era in stare sa faca o doza de antibiotic injectabil, ca nu stia ca branulele sunt pe marimi, ca a vrut sa ne dea afara din sala de tratament ca sa nu vedem cum ne chinuie copilul!
Bine ca ne-au tratat in ambulatoriu si nu am fost nevoite sa stam, in conditii insalubre, intr-unul din spitalele minunatei noastre tari!
Chiar si asa tot mai tragem si astazi, pentru ca de la spatulele nesterile sau prost sterilizate micuta noastra a facut si o candidoza bucala! Cui sa crap capul acum???
Nu pot decat sa ma rog la Dumnezeu sa ne fereasca de rele si sa invat medicina de la doua pediatre profesioniste (dar care, din pacate, sunt in Bucuresti, nu aici), ca sa-mi tin fetele sanatoase si departe de un sistem sanitar bolnav, din care scapa cine poate!
Am avut multe pe cap, dar mai ales pe suflet. Tare as fi vrut sa-mi strig neputinta, dar nici macar de asta nu mi-a mai ars...
Am ajuns, din caza incompetentei unei pediatre renumite din oras, pentru o banala otita, intr-un spital de stat. Cucoana cu pricina, chemata acasa, s-a prezentat la noi, ca o floricica, fara un otoscop si, in urma unei consultatii empirice, prin palpare pe langa si pe sub urechi, in timp ce copilul, care avusese doua zile febra 40 (pe care am stapanit-o noi, parintii, cu antitermice si impachetari), urla de cand a vazut-o in prag, ne-a taxat, fara sa ne taie nicio chitanta, de 100 de lei. Consultul, mai mult verbal si tactil, nu a fost relevant, asa ca nici diagnosticul si nici tratamenul nu au fost corecte... Ghici ce a urmat? Urmatoarea seara am ajuns la urgente, pentru ca puiutul nostru, care nu manca de doua zile, a refuzat si alaptarea la san. Am trait clipe de cosmar si am privit neputinciosi cum copilul nostru a fost perfuzat si cum i se cautau vene pentru a i se administra un antibiotic tare, pe care am fost pusi sa-l cumparam! Tot noi am cumparat si seringile si glucoza! Saloanele spitalului municipal colcaiau de gandaci. Paturile erau ruginite, asternuturile ingalbenite si ingaurite... Instrumentarul vechi, scos si trantit in aceeasi tavita dupa fiecare consultatie... Medici si asistente care au uitat ca spalatul pe maini, cu apa si sapun, indeparteaza microbii... In a treia zi de tratament, o asistenta sefa, desprinsa parca din cartile lui Dickens, i-a schimbat trei branule, i-a spart trei vene, la maini si la picior, aducandu-ne in pragul unei tentative de omor, pentru ca mai aveam un pic si o strangeam de gat, ca nu era in stare sa faca o doza de antibiotic injectabil, ca nu stia ca branulele sunt pe marimi, ca a vrut sa ne dea afara din sala de tratament ca sa nu vedem cum ne chinuie copilul!
Bine ca ne-au tratat in ambulatoriu si nu am fost nevoite sa stam, in conditii insalubre, intr-unul din spitalele minunatei noastre tari!
Chiar si asa tot mai tragem si astazi, pentru ca de la spatulele nesterile sau prost sterilizate micuta noastra a facut si o candidoza bucala! Cui sa crap capul acum???
Nu pot decat sa ma rog la Dumnezeu sa ne fereasca de rele si sa invat medicina de la doua pediatre profesioniste (dar care, din pacate, sunt in Bucuresti, nu aici), ca sa-mi tin fetele sanatoase si departe de un sistem sanitar bolnav, din care scapa cine poate!
