BOC NU TAIE TOT...

Boc a facut "Poc!" si ne-a plesnit tare de tot in moalele capului!
Cum spuneam, criza ne afecteaza doar pe noi, oamenii obisnuiti, ca mine si ca tine, care muncim, ca scalvii pe plantatie, suntem de buna-credinta si avem contributiile la bugetul de stat achitate la zi. Pe marii jefuitori, ii doare in cot de criza, o sfideaza in continuare din luxul vilelor si al masinilor cumparate, cel mai probabil, din bani murdari, obtinuti indoielnic. Lor nu li se taie nimic.
Boc a facut "Poc!" si a luat niste masuri pentru restabilirea echilibrului bugetar, cica. Si a inceput sa taie. Dar nu tot...

Se reduc salariile bugetarilor cu 25%, ca si asa bugetarii (adica medicii, profesorii) aveau venituri prea mari; indemnizatia mamicilor (sau taticilor) cu 15%, ca sa invete sa mai faca si economie la pampers sau, cine stie, poate sa inventeze scutecele absorbante lavabile; indemnizatiile membrilor Academiei Romane si ai altor Academii cu 25%, ca doar cine are nevoie de elita? elita sa-si caute de lucru prin tarile civilizate; salariile in valuta si alte drepturi ale celor care lucreaza in strainatate cu 25% - aici nu pot sa afirm ca nu ar fi o masura buna, macar pana ar ajunge salariul minim in Romania vreo 5-600 euro; drepturile cuvenite pentru activitatile desfasurate in institutiile de aparare, ordine publica si siguranta nationala cu 25%, ca sa nu carecumva sa se imbogateasca, uneori riscandu-si viata, cineva; ajutorul de somaj cu 15%, ca protectia sociala a ajuns in Romania ca si in Suedia si ajutorul de somaj era mult prea mare; salariile preotilor cu 25%, ca sa nu ne mai boteze, sa nu ne mai cunune sau sa nu ne mai ingroape fara minim 300 de euro taxa, fara chitanta; renta viagera a sportivilor cu 25%, ca si ce daca ne-au purtat drapelul pe podiumuri inalte; compensatia lunara pentru chirie cu 25%; salariile angajatilor BNR, CNVM, CSSPP şi CSA cu 25% - aici putea sa taie Boc cel putin 50%; cuantumul brut al pensiilor cu 15% (adica valoarea punctului de pensie scade la 622,9 lei), ca aveau pensii rusionase; cuantumul sprijinului material acordat urmasilor membrilor Academiei Romane si urmasilor membrilor Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania cu 15% si urmasilor Revolutiei, ca doar cine i-a pus sa moara...
Nu se mai acorda: pensiile anticipate; indemnizatii la iesirea la pensie, retragere sau la trecerea in rezerva; biletele de odihna pentru pensionari; (pensionarii astia sa stea, domne', in casa sau, si mai bine, sa se care mai repede dincolo!). Iar, pentru a promova si incuraja familia, nu se mai acorda ajutorul pentru tinerii casatoriti si trusoul pentru bebelusi, ca nu-i pasa nimanui de natalitate acum, pe criza!
Pe astea inca nu le-a taiat, dar a zis Boc, ca vor fi recalculate in 30 de zile: pensiile magistratilor; pensiile personalului diplomatic si consular; pensiile funcţionarilor publici parlamentari; pensiile deputatilor si senatorilor; pensiile personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviatia civila; pensiile personalului Curtii de Conturi - ca, acum, cu 1 luna in plus sau in minus, ce economie s-ar face de la asa pensiute? Si nu in ultimul rand, vor fi recalculate in 5 luni: pensiile militare de stat; pensiile de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei.

Ce sa mai spun? Nu cred ca greva generala este solutia! Suntem si asa saraci, ca sa mai fim si neproductivi... Trebuia sa ne gandim ca aici vom ajunge, cand nu am iesit cu totii la vot, sa aducem un presedinte nou si un prim-ministru cu o rigurozitate si corectitudine nemteasca! Trebuia sa facem atunci ceva! Acum, ma tem ca e prea tarziu...

IL VREM PE ROBIN HOOD!

Cum a ajuns tara noastra sa concureze cu Bulgaria si Albania, in ceea ce priveste saracia? Avem tot ce ne trebuie: istorie, cultura, geografie, chiar si pozitie geo-politica strategica. Si noi ce facem? Distrugem tot.
Tara asta nu are cum sa mearga bine, daca nu se schimba ceva!
Irlandei, dupa criza din aniI '70-'80, i-au trebuit peste 15 ani ca sa-si revina economic! Chiar crezi ca Romania se pune pe picioare de la anu'? Dupa ce au furat de nu mai au ce, imbogatindu-se spectaculos peste noapte, miliardarii tarii ar trebui luati la puricat de DNA, ANI, Garda financiara, Procuratura. Statul ar trebui sa-si ceara banii inapoi, sa ne recupereze banii furati! Ar trebui sa-i caute si in fund, sa vada daca au obtinut banii prin munca cinstita au ba, iar daca nu, sa-i puna sa plateasca de sa-i usture!
De ce sa facem economie la pampers, de ce sa reducem veniturile mici ale bugetarilor sau pensiile parintilor nostri, cand ar putea fi luate alte masuri? Domnule Boc stim ca esti doar o unealta, dar asta nu insemna ca ai dreptul sa-ti bati joc de noi!
Ne trebuie un guvern de tip Robin Hood, care sa ia de la bogati, pentru a-i ajuta pe cei saraci! Puneti taxa pe bogatie, nu pe saracie! Din pacate insa, criza exista doar pentru noi si masurile sunt luate pentru ei! Imbogatitii, prin mijloace oculte, nu fac nimic altceva decat sa-si sporeasca averile! Nu stiu ce inseamna reducerile de venituri, imposibilitatea de a mai plati o amarata de rata pentru un minuscul apartament, teama de a se imbolnavi, ca n-au bani de medicamente...
Nici nu-i intereseaza sa salveze tara asta, ca doar ei au vile pe Coasta de Azur sau in insule exotice si nu stiu cat de chinuiti sunt romanii! Au uitat ca si ei au fost oameni, inainte de a se apuca de a infaptui marele jaf! Ce e mai trist este ca acest jaf continua in fiecare zi fara ca statul sa spuna STOP :(
Pana una alta, ne pregatim de greva generala, desi nici asta nu o sa trezeasca statul. O sa tipam, o sa urlam, o sa iesim iar in strada, poate se vor indupleca sa nu taie atat de adanc, dar tot amarati vom fi. Ar trebui sa intram intr-o greva fiscala si sa nu platim nicio taxa, sa vada si statul ce inseamna saracia!

NO COMMENT

Râsul la mormânt
Autor: Mircea Cărtărescu
“Provin dintr-o familie săracă. Nu mă laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.”
Sursa: Mediafax

"Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre părinţii mei care, seară de seară, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, făceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodată nu le ajungeau banii. În casă erau un singur salariu şi patru persoane.
Azi, părinţii mei trăiesc dintr-o singură pensie şi, credeţi-mă, nu dintre cele nesimţite. Eu însumi ştiu prea bine ce înseamnă sărăcia. Am cunoscut cozile şi frigul dinainte, am cunoscut inflaţia înnebunitoare de după. Timp de douăzeci de ani nu am câştigat nimic din scrisul meu, am trăit din salariul de profesor şi am susţinut din el o familie.
Cunosc şi eu socotelile de fiecare seară şi trasul de bani până la chenzină. E motivul pentru care n-am putut fi niciodată un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi raţional, dar niciodată sufleteşte. Fără să fiu nici un om de stânga, ştiu de ce e nevoie de protecţie pentru cei slabi, cei fără noroc, fără şanse, pentru cei care nu fac faţă într-o lume a performanţei. Sunt la mijloc între cruzime şi populism, fără să ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astăzi compatrioţilor mei, chiar dacă mi se spune că e „răul cel mai mic”.
Nu pot înţelege de ce oamenii cei mai amârâţi din România de azi, cei cu viaţa cea mai năpăstuită, cu veniturile cele mai mici trebuie să-şi ia ultima bucată de pâine de la gură ca să salveze statul român. Mi se spune că statul român nu-i poate susţine, dar statul român uită să-mi explice cum se face că a tolerat, odată cu creşterea sărăciei generale, o creştere nemaiauzită a bogăţiei speciale. Nu mi se explică în ce fel am ajuns, în doar douăzeci de ani, o ţară de tip sud-american, în care câteva sute de familii posedă o bogăţie egală cu a sute de mii de alte familii.
Niciodată nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil să creşti ca venituri, în câţiva ani, de la zero lei şi zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizări legale, prin ce licitaţii legale, de douăzeci de ani încoace, sub toate guvernările, fără excepţie, România a fost împărţită în câteva sute de bucăţi care-au fost dăruite câtorva sute de oameni?

Nu vreau să înţelegeţi că sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer naţionalizări, confiscări şi deposedări de avere. Nu sunt anticapitalist şi ştiu că, în clasa de mijloc, există oameni care au câştigat cinstit, cu o risipă enormă de muncă şi inteligenţă, fiecare ban de care se bucură azi. Nu orice avere este însă sănătoasă, nu orice avere e sursă de bunăstare generală. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulări obţinute prin reţele subterane politico-economice. Ele nu îmbogăţesc, ci sărăcesc, secătuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în corupţie.
Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurărilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogaţi prin conspiraţie securistică, furt calificat şi trafic de influenţă. Clasa politică de la noi trebuie odată să înţeleagă că, sub oblăduirea ei, a apărut un stat al nedrep tăţii sociale, că impasul în care suntem azi i se datorează în întregime şi că e măcar în interesul ei, dacă nu al ţării, să schimbe starea de fapte. Căci un stat nedrept social şi fără respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasă politică ameninţată. Un stat dispreţuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizată.
Am mai spus-o: în România nu există, ca pretutindeni, corupţi, ci un sistem al corupţiei. Este mecanismul care produce sărăcia, conspiraţia care subminează statul. De aceea este monstruos şi nedrept să-i pedepseşti a doua oară pe cei săraci şi să te prefaci mai departe că nu-i vezi pe cei vinovaţi de sărăcia lor.
Nu este cinstit să tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, să ştirbeşti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca să scoţi ţara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom ieşi basma curată de data asta, dar vom cădea imediat în groapa următoare, căci statul român, aşa cum e el azi, nu poate să nu fie sărac.
Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exerciţiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei înşişi i-au adus în sapă de lemn, prin subminarea continuă a statului de drept. Niciodată hoţii n-au strigat mai tare „prindeţi hoţii!”
"