N-am mai scris de ceva vreme...
Am fost plecata din tara si inca traiesc socul revenirii "acasa". Inca nu inteleg de ce m-am intors!?
Nu am fost intr-o croaziera de lux sau intr-o statiune de fite si nici nu am stat la un hotel de 5 stele, la ultra all inclusive. Am avut o vacanta normala, cu familia, in Grecia, intr-o statiune mica langa Porto Carras. Am inchiriat un apartament maricel, cu living si bucatarie stil american, doua dormitoare si doua bai, intr-o vila privata, cu, tineti-va bine, doar 25 de euro/noapte pentru intreg apartamentul! Conditiile foarte bune, ca acasa.
Drumul pana in acolo este lung, pentru ca trebuie sa strabati Bulgaria, care are o infrastructura similara cu cea de pe la noi, iar restrictiile din trafic sunt de-a dreptul enervante! Dar, cu tot cu opriri, am reusit sa parcurgem distanta de 900km in 12 ore.
Litoralul grecesc ne-a fascinat si de data aceasta, pentru ca nu este intaia oara cand mergem la Marea Egee. Apa este in doua-trei nuante de bleu turcoaz, cristalina si foarte curata, iar plajele ne-au mangaiat cu nisipul fin. Peisajul a fost superb, mai ales la Kalogria Beach, unde am mers cel mai des. Ce m-a intristat totusi a fost faptul ca erau turisti, mai ales romani, care lasau mizerie in urma lor, neintelegand ca pungile, hartiile si mucurile de tigari nu se dizolva in nisip sau in mare...
Facand abstractie de prezenta neplacuta a celor lipsiti de educatie, vacanta a fost de vis! Si faptul ca am fost doua saptamani rupti de realitate ne-a ajutat sa ne relaxam cu adevarat.
Grecii sunt atat de detasati de tot ce se petrece in jurul lor si stiu sa traiasca. Ce-i drept au si cu ce, ca la ei salariul minim este de aproximativ 700 de euro, fata de salariul nostru minim, umilitor, de aproximativ 150 euro! Oamenii sunt imbracati frumos, sunt curati, sunt veseli si se respecta atat reciproc, dar mai ales pe ei insisi. Muncesc, dar stiu sa-si faca viata usoara. La ora pranzului isi inceteaza activitatea pentru a manca, a se odihni putin ori pentru a face putina miscare. Apoi isi reiau lucrul. Seara merg in oras sau petrec cateva ore, la un pahar, cu prietenii. Pana si pensionarii ies dimineata sa-si bea cafeaua la cate o terasa si sa-si citeasca ziarul...
La noi toata lumea este nervoasa, stresata, obosita... Cei mai multi nu au bani si traiesc la limita, de pe azi pe maine. Cum sa le mai arda de distractii?
De cand am revenit in tara, nu citesc si nu vad in mass media decat despre criza din Romania, despre salarii si pensii mici, despre saracie, despre foame, despre deznadejde... Dar nimanui nu-i pasa de noi. Politicienii ne sfideaza si ne jefuiesc in continuare... Numai cand ma gandesc la ce se intampla aici, ma apuca o teribila criza de nervi si imi vine sa-i pun la zid pe toti cei care isi bat joc de poporul acesta, sa-l chem pe Vadim si sa-i dau liber sa-i impuste! Nu stiu cum altfel vom scapa de ei... Nu stiu cum altfel vom ajunge si noi macar ca grecii... Nu stiu de ce mai vrem sa ramanem in tara, sa fim umiliti...
