LA MULTI ANI

BIANCA VS. BEBELUSII ABANDONATI

Astazi, rasfoind virtual ziarele, am descoperit un articol care m-a cutermurat si care m-a facut sa realizez ca sunt sute de astfel de copii in tara noastra.

Iata si link-ul

http://www.financiarul.ro/2012/10/16/cei-57-de-copii-abandonati-la-spitalul-sfanta-maria-au-nevoie-de-o-mana-de-ajutor/

Din dorinta de a face si altceva decat sa strang hainute ramase de la fetitele mele ori de a aduna diverse lucrusoare de la prietenele mele, am postat link-ul catre acest articol si pe facebook. In timp ce alte post-ri primeau like-uri, al meu a primit un singur like. Apoi am vazut si postarea celor de la Rol.ro

http://stiri.rol.ro/scene-orgasmice-la-dansez-pentru-tine-bianca-cu-sfarcurile-pe-afara-uda-si-salbatica-partenerul-ei-i-a-rupt-hainele-si-a-pipait-o-pe-sani-in-fata-lui-cristea-839027.html

si am realizat ca micutii abandonati nu au cum sa concureze cu Bianca cea "cu sfarcurile pe afara". Imediat post-ul celor de la Rol.ro a primit o multime de like-uri...

"ROMÂNIA MEA: „ŢARA CONTROVERSELOR!”"

Am primit, pe e-mail, recent acest eseu si m-am gandit ca ar trebui sa-l postez si pe blog, sa-l cititi si voi, cei care ajungeti IN TARA LUI -ESCU.

„ROMÂNIA MEA

Mi se spune că sunt un copil îndrǎzneţ aflat pe treptele maturizǎrii…

Frumoasă caracterizare…

Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic şi mă gândesc că aş putea sǎ decupez scurte fragmente de viaţă autentic românească, într-o dimineaţă frumoasă de vară.

De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odatǎ binoclul şi privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare.

Astfel, privesc la România, aceastǎ ţarǎ teribil de simplǎ şi frumoasǎ, trecutǎ adesea prin focurile unor rǎzboaie, despre care am învăţat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamatǎ şi blamată, şi oacheşǎ, cu oameni care visează să trăiască în altă ţară.

Iluzoriu?

Nu ştiu ce să zic de la înălţimea celor 17 ani ai mei...

Este ţara mea, ţarǎ scǎpatǎ din mânǎ ce se îndreaptǎ spre un declinul sadic creat de propriile mentalitǎţi?

Ar fi absurd sǎ pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România?

Nu, eu nu sunt în mǎsurǎ sǎ învinuiesc ţara pentru nimic ci doar sǎ atrag atenţia cǎtre „umilul” megieş român.

Este cert faptul cǎ într-o zi voi putea pǎrǎsi aceastǎ ţarǎ...

Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în faţa propriei uşi fǎrǎ cheie…

Cutez a-mi părăsi ţara şi a începe viaţa într-o ţarǎ perfectǎ?

Este România o ţară perfectă?

Cum ar arăta o ţară perfectă, cu oameni perfecţi?

România este locul unde am crescut, am împǎrţit bucurie, tristeţe, am învǎţat sǎ iubesc, sǎ dau frâu liber imaginaţiei, sǎ cred în forţele proprii, sǎ mǎ exprim, sǎ ajut, sǎ caut rǎspunsuri, sa ignor, sǎ sper ca într-o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o ţarǎ ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta.

Mă simt prinsǎ în mrejele ţării care, cu o ultimă sforţare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzǎpezite iarna, prin adierea florilor de primavarǎ, cu aerul ei de fecioară adormitǎ de bogǎţia verii şi dezmierdată de o bǎtrânǎ toamnǎ târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivatǎ cu sapa şi cu calul, de oameni care s-au chinuit să-şi dea un rost propriei vieţi.

Purtǎm cu noi veacul frumuseţii, a dorului de drumeţii, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene deşi glasul biroului şi ora 7 pândeşte perfid…

De undeva, din inima ţării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uitǎ sǎ trǎiascǎ, având un cult al acumulării de traume.

Probleme sau pǎreri tardive, puse faţǎ în faţǎ cu românul, se aud ca dintr-o crevasă: avem facilitǎţi insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de piţipoance cusex appeal, faptul cǎ pentru clasa politicǎ suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, dacă indecenţă înseamnă echivalenţa vot – peşte congelat, cǎ noi deşi nu avem suficiente case... construim monumente, cǎ bunele maniere par a se gǎsi la intelectuali sau în aparenţǎ la cei cu portofele nepurtate în buzunar, presiuni cǎ la capǎtul sǎrǎciei se aflǎ viaţa, clubul, luxul. Cumplit este faptul cǎ fiecare dintre noi avem idealuri şi sentimente, suntem o întreagǎ naţiune ce ne cǎutam valori şi încă îndrăznim să sperăm că vom trăi o viaţǎ care sǎ nu se transforme în tipul de hranǎ fǎrǎ condiment.

Aş vrea să cred că, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi, totul ţine de noi, redresarea ţine de noi, că le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palmă de pamânt.

Aş vrea să se trezească în noi spiritul civic şi să ne gândim că nu am putea privi altfel România decât locul unde copiii sunt învǎţaţi sǎ vorbeascǎ româneşte, sunt educaţi şi purtaţi de mânǎ în grǎdiniţe, apoi la şcoalǎ.

Dacǎ m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranţǎ aş şti sǎ rǎspund: din Vaslui, de pe o stradǎ anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fǎrǎ nici o noimǎ, colţ cu maneaua vecinului de la parter şi cu bormaşina celui de la 3 care sparge şi meştereşte de cel puţin un an.

Mǎ uit în oglindǎ analitic, cred cǎ arǎt bine, pǎrul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamǎ.

Cobor scǎrile prudent, mi-e teamǎ sǎ nu alunec, a spǎlat proaspǎt femeia noastrǎ de serviciu.

La capǎtul culoarului deja zǎresc aceleaşi siluete, vecinii mei care ascultǎ muzicǎ pusǎ în casǎ de afarǎ.

Încerc să-i ignor, aşa cum ignor şi replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abţine sǎ nu exclame„Ce fac ǎştia toatǎ ziua în faţa blocului? Alţii de vârsta lor au şi copii. Mai târziu îţi dau în cap pentru o bucatǎ de pâine!”

În naivitatea ei, speră... să nu ajung şi eu ca ei.

Înaintez spre ieşirea din scarǎ.

Vali, un urecheat ciudat, mǎ salutǎ zâmbind cu gura plinǎ de seminţe.

Schiţez un zâmbet, mǎ mai întreabǎ ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc sǎ aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu.

Brusc, mǎ întreb dacǎ vreunul o fi avut în viaţa lui emoţii la românǎ sau s-o fi strǎduit la matematicǎ.

Îmi vine un gând şi mai ciudat în minte.

Cum or fi arǎtat când erau bebeluşi, moi şi pufoşi.

Ce aşteptǎri o fi având de la ei nişte mǎmici nedormite?

Unde, pe ce scarǎ a societǎţii ar trebui sǎ-i aşez?

Sunt scursuri, sunt plevuşcă?

Or fi, dar sunt români, la fel ca şi mine!

Asta nu pot ignora.

Ce şanse primesc ei şi de la cine?

Ce şanse primesc eu şi de la cine?

Prin urmare, eu am un reper, eu cea dintr-o familie obişnuitǎ, ei – din familii la fel de obişnuite, ca şi mine!

Lǎsati de capul lor, au alte repere…

Eu, de pe strada X, din blocul X ca şi ei, eu din Vaslui, ca şi ei, eu din România ca şi ei…

Din România mea şi din România lor…

Mergând spre şcoalǎ, mǎ gândesc brusc la ce aş vrea sǎ mǎ fac când voi fi mare.

Mesajele primite sunt cel puţin bulversante: „Şcoala româneascǎ scoate tâmpiţi”!

Oi fi şi eu unul dintre ei?

Cu siguranţǎ! „Medicii din România sunt cei mai slabi din Europa, şi e la modǎ sǎ te tratezi în strǎinǎtate”...

Toate fetele de vârsta mea vor sǎ se facǎ modele sau... nu ştiu... Ceva care sǎ le aducǎ mulţi bani şi faimǎ.

Îmi atrage brusc, deodatǎ, atenţia un afiş publicitate rupt.

Încǎ se mai observǎ zâmbetul „ca pentru pozǎ” al celui care promitea ca şi alţii... marea cu sarea!

Mǎ întreb, n-o fi şi el un produs al şcolii româneşti.

Dacǎ da, avem acelaşi numitor comun, eu şi cu domnul din afişe, suntem tâmpiţi.

De ce aş vota un tâmpit?

Drumul cǎtre şcoalǎ e un spectacol cotidian.

Îmi propun mereu sǎ vǎd ceva, o pǎrticicǎ din ţara asta.

In acest moment vǎd o femeie cǎrând o sacoşe, însoţitǎ de soţul care fumeazǎ o ţigarǎ… şi simt brusc că nu mai vreau să mă gândesc la nimic…"

Gina Camelia ROMAN

Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” – Vaslui

Clasa a X- a

LOCUL ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANŢI.

CÂŞTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI

EU CU CINE VOTEZ?

Pentru prima data de cand am drept de vot, stiu ce sa fac, am propria opinie si nu ma las influentata de parinti, rude, prieteni sau dusa de val.
Pana acum o saptamana, eram atat de scarbita de politica si de tot ce se intampla in tara asta, incat eram hotarata sa merg la referendum, sa-mi exercit dreptul, dar sa-mi anulez votul, ca sa nu fie folosit nici de PDL, nici de USL. Si asta nu pentru ca nu-mi pasa ce se intampla in tara mea, ci pentru ca nu cred ca se va schimba ceva prea curand.
In urma unei discutii cu niste prieteni, am aflat ca intr-una din televiziunile noastre private a fost trimisa, prin posta electronica interna, o circulara prin care se spunea ca in cazul in care Basescu va fi demis, concernul international, care sustine aceasta televiziune si trustul de presa din care face parte, se va retrage din Romania. Acest lucru mi s-a parut cea mai josnica si cea mai urata manipulare, prin mass-media, chiar in randul mass-media.
Sunt convinsa ca declaratiile nediplomatice ale lui Ponta, precum si tot ce s-a intamplat saptamanile acestea, nu au facut o impresie buna afara. Personal nu pot sa-l inghit pe acest PSD-ist. Mi se pare un oportunist si un lingau!
Dar nu cred ca un om care a care a lovit un copil la o adunare publica, un om care jigneste femeile, un om care a avut de-a face cu rapirea si tinerea ca ostatici a celor 3 jurnalisti romani, un om care nu-si iubeste poporul si caruia nu-i pasa daca romanii traiesc bine sau nu, ne face sa fim vazuti bine de tarile din Uniunea Europeana.
Eu nu pot sa pun stampila pe buletinul de vot si sa sustin un astfel de om.

EU VREAU SA PLECE BASESCU! VREAU SA PLECE BLONDA LUI BASESCU, CU GENTI LOUIS VUITTON CUMPARATE DIN BANI FACUTI DIN AFACERILE NECURATE SI DIN DETURNARI DE FONDURI! VREAU SA PLECE VIDEANU, BA MAI MULT VREAU SA AJUNGA SA PUNA BORDURI VIRTUALE IN INCHISOARE! VREAU SA PLECE ROBERTA ANASTASE SI ALTI POLITICIENI INCULTI CARE AU AJUNS SA NE CONDUCA!

Vreau o tara curata si frumoasa, ca afara!
Vreau spitale occidentale, cu medici si personal medical bine remunerati care sa nu aiba nevoie sa primeasca spaga!
Vreau un sistem de invatamant coerent, care sa nu ne traumatizeze copiii! Vreau ca dascalii sa aiba niste salarii decente!
Vreau ca valorile sa fie apreciate!
Vreau sa nu-mi mai doresc sa plec din tara!

Nu imi place acest USL! Chair mi se pare o alianta total nenaturala!
Nu imi place Ponta, mai ales ca este invatacelul lui Nastase, cel care a incercat sa sensibilizeze opinia publica si sa mai castige cateva voturi pentru PSD, printr-un spectacol penibil de-a suicidul!
Nu-mi place Mazare, care defileaza cu zuze cu ate-n fund dupa el si care face parade in scopuri electorale, dar el va ramane la Primaria Constanta, chiar daca am vota sa-l mentinem pe Basescu!
Nu-mi place Iliescu si urasc faptul ca a scapat nepedepsit pentru tot ce s-a intamplat la Revolutie si in perioada Mineriadelor.
Nu-mi plac nici PNL-istii corupti, care si-au facut averi din afaceri necurate.
Iar Antonescu m-a dezamagit si nu stiu daca ma va putea face sa-mi schimb parerea despre el...

Dar vreau sa merg la vot! Vreau sa-l dau jos pe acest -ESCU! Apoi am 90 de zile sa decid cu cine voi vota la alegerile din toamna.

Inchei cu un articol preluat de pe http://www.rtv.net/draga-olteanu-matei-ajunge-cu-suferinta-si-cu-umilinta-daca-as-avea-patru-maini-as-vota-cu-toate_37815.html

"Draga Olteanu Matei are 78 de ani şi, în ciuda vârstei sale, continuă să muncească, să observe, să se implice şi să comenteze problemele societăţii. Iar când vine vorba despre referendum şi ziua marelui vot, artista spune nu numai că îşi va exercita dreptul, dar are curajul şi verticalitatea de a dezvălui care este alegerea sa."

Draga Olteanu Matei
Foto: adevarul.ro

"Eu merg şi votez «Da». Şi dacă aş avea patru mâini aş vota cu toate patru. Ajunge cu suferinţa şi umilinţa. Suntem sătui că la cultură nu se face nimic, învăţământul este la pământ, iar sănătatea este practic inexistentă. Nu s-a făcut nimic pentru noi, oamenii simpli. De asta merg la vot, ca să-mi exprim punctul de vedere. Să scrieţi aşa cum declar. Voi mă întrebaţi dacă merg sau nu la vot, iar eu spun da, merg, şi vă spun că voi pune ştampila pe «Da» - demiterea. Nu-mi place tipul, e însemnat! Acest domn este urât sufleteşte şi îi iese urâţenia asta pe chip. Noi, românii, suntem oameni frumoşi şi luminoşi şi nu mai vreau să mă reprezinte el. Vreau un preşedinte frumos şi drept, de care să fiu mândră, să nu mă ruşinez când pleacă în vizită în alte ţări. Un preşedinte despre care să ştiu că îşi dă viaţa pentru ţara asta, pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi. Aşa că vă spun şi vouă, dragi români, mergeţi la vot şi votaţi «Da». Asta este declaraţia mea şi mi-o asum", a declarat actriţa Draga Olteanu Matei, potrivit cancan.ro.